1. Generalitati  

Marea Neagra este o mare din bazinul atlantic, situata intre Europa si Asi , care se invecineaza cu Rusia, Ucraina, Romania, Bulgaria , Turcia si Georgia. Prin Stramtoarea Cherci se ajunge in Marea Azov, prin Bosfor in Marea Marmara, iar prin stramtoarea Dardanele in Marea Egee si deci in Mediterana. Ea este un rest al Marii Sarmatice si prezinta o serie de aspecte unice in lume. Marea se intinde pe o suprafata de 413.000 km². Cel mai adanc punct se afla la 2466 m sub nivelul marii. Mareele sunt in general de mica amploare (cca. 12 cm). Salinitatea apei este in larg de 17-18 la mie, fata de 24-34 la mie in alte mari si oceane. In zona litoralului romanesc salinitatea scade si mai mult, in mod obisnuit fiind intre 7 si 12 la mie. Temperatura apei in timpul verii 23-25 C, in timpul iernii 0-13 C. Tarmul romanesc al Marii Negre se intinde pe o lungime de 245 km si incepe de la Gura Musura aflata la granita cu Ucraina, pana la Vama Veche, la granita cu Bulgaria.

Numele Marii Negre nu are legatura cu culoarea. Grecii o numeau la inceput “Pontos Axeinos” ( marea neprimitoare, marea ostila), impresionati de furtunile si de litoralul populat de triburi salbatice. Dupa ce au colonizat regiunea si au inglobat-o in civilizatia Elena, au schimbat denumirea in „Pontos Euxeinos” (marea primitoare), pentru a atrage bunavointa zeilor. Turcii au denumit-o Marea Neagra (Kara Deniz), ptr a face comparatia cu Marea Mediterana (denumita de ei Marea Alba)

2. Ecosistem

In Marea Neagra traiesc circa 1.500 de specii de animale, in special nevertebrate, pesti (dintre care au mare importanta economica scrumbiile, palamida, hamsiile, stavrizii si in special sturionii, cu specii care exista numai in Marea Caspica, in Marea Neagra si in mai mica masura, in Marea Mediterana: morunul, nisetrul si pastruga), delfini (3 specii) si chair cateva foci in regiunea Capului Caliacra (Bulgaria). Specii ce pot fi vazute in timpul scufundarilor: calcani, limbi de mare, guvizi, randunici de mare, chefali, stelute si cocosei de mare, ace si caluti de mare, rapane, midii, diverse alge si plante acvatice, crabi, garizi, meduze si multe altele.

Biotopul pontic poate fi impartit in 6 etaje principale:

A) Etajul supralitoral - acesta este format din zonele de tarm acoperite ori stropite de valuri in mod ocazional. Zona prezinta o umiditate accentuata, inundabilitate, o cantitate in general mare ori macar semnificativa de materii organice aduse de valuri sau de origine locala. De obicei materiile organice se afla in descompunere, formand depozite rau mirositoare. Flora este formata mai ales din anumite forme de alge - rar licheni - ca matasea broastei si altele similare, cu rezistenta la variatii de mediu si hidrofile. Cu o frecventa mai redusa se intalnesc si angiosperme , mai ales in partea dinspre uscat a etajului supralitoral . Fauna include numeroase crustacee, insecte si viermi, bacterii aerobe si - mai putin - anaerobe. Mare parte din aceste vietati se hranesc din depozitele de materie organica. O parte mai mica este formata din mici pradatori. La acestea trebuie adaugate vietatile pasagere, in special pasarile de mare.

B) Etajul mediolitoral - ce cuprinde zona de spargere a valurilor (intre cca. 0 si -0,5 m altitudine). Dupa substratul solului se imparte in zone pietroase si respectiv nisipoase ori maloase. Zonele medioliterale pietroase adapostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de uscare si care se pot fixa bine de substrat. Aici intra unele specii de alge si scoici. La ele se adauga vietuitoare care vin periodic din etajul supralitoral sau infralitoral . In anumite conditii si in acest mediu apar depozite de materie organica, facand legatura cu biotopul prezentat mai sus. Cele mai cunoscute vietuitoare ale etajului mediolitoral pietros sunt bancurile de midii si stridii. Etajul mediolitoral nisipos cuprinde in special animale capabile de ingropare rapida in substrat.

C) Etajul infralitoral - aflat la adancimi de 0,5 pana la 12 (maximum 18) metri. Este zona cea mai favorabila vietii, in care se afla majoritatea speciilor de plante si cea mai mare parte a biomasei organismelor multicelulare.

D) Etajul circalitoral - ce se intinde de la -12 (-18) metri pana la adancimi de 100 (rar 150, uneori insa chiar 50) metri. In general solul este malos ori (mai putin) nisipos. Principalul biotop in acest etaj este format din asociatii de scoici si viermi ce constituie hrana preferata a numeroase specii de pesti (care vin aici din zona infralitorala pentru a se hrani).

E) Etajul perizoic - aflat intre 100 (uneori chiar 50!) si 150 (rar 200) metri adancime. Acesta face trecerea intre zona cu apa de mare oxigenata si zona specifica Marii Negre , a sulfobacteriilor. In etajul perizoic se intalnesc asociatii de tanatocenoze (animale moarte recent) sau subfosile, pe care traieste un restrans numar de vietati. Microbiologic zona prezinta un amestec intre bacteriile aerobe si respectiv anaerobe.

F) Etajul azoic - se gaseste de la 150 (rar 200) metri pana la 2466 metri adancime. El cuprinde biotopul unic format de sulfobacterii si prezentat in continuare. De la o anumita adancime, apa marii nu mai contine oxigen decat in cantitati neglijabile. Exista totusi microorganisme care folosesc sulfat (SO 4 2- ) pentru oxidarea hranei, producand hidrogen sulfurat (HS) si dioxid de carbon . Aceste microorganisme - bacterii anaerobe - formeaza un biosistem anaerob unic in lume. Adancimea de la care incepe stratul anaerob a scazut tot mai mult. In secolul XIX el era la 200-250 m adancime, in prima jumatate a sec. XX la cca. 150-200 m adancime, pentru ca la ora actuala sa urce in unele zone si la 50 m de suprafata!